O prețuire maximă acordă Eminescu primului basm publicat de Petre Ispirescu: Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, despre care crede că imortalizează „unul din miturile cele mai semnificative din câte a păstrat poporul nostru”, „geniul neîmbătrânit al istoriei noastre”, în sensul permanențelor specifice ale culturii poporului român, pe care le asociază marilor creații universale. Ispirescu nu numai că încredința tiparului o capodoperă, dar scotea la lumină un unicat, un basm fără pereche și similitudini, atât în folcloristica română, cât și în cea europeană.