Împărăția lui Ciuboțel

Era un pic mai mare decât ciubotele sale şi lumea, fără să-l întrebe, i-a zis Ciuboţel.

Mama avea băiat mai mult seara, când îl vedea acasă, căci ziua numai ciubotele ştiau pe unde umblă el. Deunăzi mama îl caută – Ciuboţel nu-i. Când colo, îl găseşte în coteţ.

—  Ce stai, măi, în cuibar?!

Ciuboţel se uită prin crăpătura ochilor la mama: să nu ştie ea atâta lucru?

—  Îl încălzesc, mamă, ca să nu răcească puiul.

—  Care pui, bre?

—  Acela din ou, că vine acuşi găina să se ouă...

Drept că puiul n-a răcit, dar, către seară, tuşea Ciuboţel.

Mama i-a pus ventuze şi, dimineaţa, i-a dat de grijă să nu iasă din casă. Pe la prânz însă, îl aduce un om de mână cu picioarele u-u-de: l-a găsit hăt dincolo de sat.

—  Şi încotro mi te-ai pornit, a? îl întreabă mama.

—  Să văd...